Toti avem idealul partenerului bine tiparit in minte. ne cream imaginea perfecta, cautam idealul, ne dorim doar si doar acel barbat.ne simtim iubite, avem tot ceea ce si-ar putea dori orice femeie si suntem invidiate pentru asta. dar ce se intampla in momentul in care apare un El care nu detine nici pe departe calitatile cautate? dar stii ca te face sa te simti frumoasa, te cunoaste asa cum esti tu cu adevarat, vede dincolo de ceea ce vad restul? iti intelege micile nebunii, fiindca fac parte din tine. ii plac reactiile tale, fiindca asa esti tu.se bucura alaturi de tine pentru orice nimic. te place pentru ceea ce esti ca om, ca femeie, ca suflet...barbatul ideal, ascuns in tipare nebanuite pana atunci. si sunteti sinceri unul cu altul, simtiti ca va completati, nimic nu mai conteaza cand sunteti impreuna. dar cu toate astea, e interzis...palpitant, frumos, excitant, de nebanuit. dar interzis. si cine spune asta? de ce ajungem iar sa analizam fiecare fraza si gest, reactie si respiratie? "e interzis...". in fond si la urma urmei, cine decide asta? de ce intervine frica de un nou inceput? de ce nu ne putem asuma responsabilitatea pentru ceea ce urmeaza sa facem? o ganditi amandoi, dar nimeni nu o spune...desi, adevarul e ca intotdeauna cineva simte mai mult. cineva intotdeauna iubeste. dar nu se poate spune.ceea ce simtim tinem doar pentru noi; nu e secret, dar nu avem voie sa spunem. ceea ce e aparent asa de usor de rostit, devine o povara. dar vrei sa o spui...dar poate e prea tarziu si in zadar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu