Ceea ce pare banal sau lipsit de sens pentru unii, este totul pentru altii. Micile capricii ne fac sa ne simtim, pentru o clipa, mai fericiti. Dar de ce e doar o clipa? De ce nu poate fi o eternitate? De ce e construita viata in asa fel, incat sa-ti construiesti fericirea pe nefericirea altora? De ce nu putem opri timpul atunci cand suntem fericiti? Vreau sa nu mai existe timp...trebuia sa se sfarseasca tot atunci cand m-ai strans in brate si eram doar noi.30 de secunde de fericire suprema, cand nu trebuia sa ne gandim la urmari si consecinte...Dar stiu ca cer prea mult; sau poate prea putin. Sunt o femeie vicioasa, recunosc; fumez, am prea multi pantofi si iubesc...Dar sunt defecte care ne fac sa fim oameni. Viicile mele ma fac ceea ce sunt, sunt farmecul meu. Dar dauneaza...te macini pentru mai bine, cand oricum e in zadar si se stie asta. Poate esti catalogat gresit, esti considerat pacatul suprem. Dar, repet, asta esti tu, e farmecul tau. Iesit din comun, e drept.Dar oricum ti s-a spus de atatea ori ca esti speciala, nu esti ca oricare alta, nu te complaci in superficialitate si banal, iti plac lucrurile simple, nu ai nevoie de material pentru a te simti bine spiritual. E de ajuns sa fie doar El acolo, si e deja vorba de altceva. E cel care ti-a dat incredere in tine, cel cu ajutorul caruia ai invatat sa te cunosti. Ai invatat sa te vezi prin ochii lui. Fiindca el vede mai mult decat vad restul, poate mai mult decat tine. Vede lucrurile simple, poate de care tu nici nu stiai.Te cunoaste dupa privire, stie cum te simti dupa gesturi. Si inveti sa te descoperi prin prisma unui fapt minor, si poate de neinteles, dar care are o insemnatate infinita. Si simti ca visezi, e prea frumos sa fie adevarat. Si din pacate, acesta e cruntul adevar. E prea frumos pentru a fi adevarat...E oare de condamnat faptul ca nu vreau sa ma trezesc?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu