Prea multa prostie si superficialitate...nu sunt un corp ce detine un suflet, sunt un suflet ce poseda o parte vizibila, numita corp...si atunci ma intreb: de ce nu pot vedea asta cei din jur? de ce ne bazam doar pe etichete, pe aparent si prea ostentativ? de ce nu suntem capabili sa vedem ceea ce este dincolo de fatada? multe neintelegeri stau ascunse in suflet, si prea putini au curajul sa intrebe sau sa incerce sa afle mai mult. e oare asa de infricosator sa cunosti un om asa cum e el? sa trecem dincolo de preconceptii in incercarea timida, dar cu siguranta sustinuta, de a nu mai pune etichete pe oricine sau de a analiza fiecare gest, pas, reactie, tic nervos...
mi-e dor sa fiu stransa in brate, sa mi se spuna ca ziua e mai frumoasa cu mine...mi-e dor sa fiu iubita pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce se vrea sau se presupune a fii. de ce e asa de greu sa ne intoarcem in trecut? cand era asa de simplu tot...de ce unii cred ca ti se poate cumpara iertarea? sau fericirea? sau intelegerea? si de ce nu,fidelitatea? de ce, uneori, suntem fortate sa cautam intelegerea in bratele altcuiva, cu toate ca stim ca ceea ce avem langa noi, este ceea ce si-ar dori orice femeie? pentru ca eu nu sunt sunt orice femeie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu