A rasarit soarele...Il privesc cum doarme, imbratisandu-ma. Daca ar stii cate asteptari aveam de la el...Sau daca ar fi constient de faptul ca uneori, adevarul doare mult mai tare decat minciuna...Poate ar fi mult mai simplu sa nu astept nimic. Pur si simplu, sa imi traiesc viata, sa fiu luata prin surprindere. Am dat peste cea mai ermetica inima de pe pamant. Dar ma privea ca si cum ar fi inteles totul- trecutul si viitorul meu, temerile pe care nu le constientizam, visele care pandeau ascuns in mine. Si asta mi-a dat aripi; iar cand ai aripi, trebuie sa faci totul pentru a ti le folosi. Am incercat sa ma linistesc. Dar pentru a se linisti, sufletul trebuie mai intai sa anuleze orice datorie in lacrimi. Si e drept, aveam tot ce oricine isi dorea. Dar la ce folos sa ai, dar sa nu iti doresti? El m-a facut sa ma vad altfel. Credeam ca toti pantofii sunt la picioarele mele: El imi dovedea ca nu sunt irezistibila. Si prin distanta lui, m-a invatat ca nu ai pe cine vrei, ci pe cine te doreste...A cautat mereu afectiune, dar a gasit numai dorinta. E greu de facut o distinctie, dar nu incape nici o indoiala ca sunt atat de diferite...Chiar daca granitele dintre cele doua sentimente se suprapun in anumite privinte, de cele mai multe ori, ele sunt total opuse. Asa ca, pentru a ma vindeca, am aruncat cenusa peste scanteia dorintei ce incepuse sa ma cuprinda...
Zodie de aer. Evidenta, in cuvinte si printre ele...
RăspundețiȘtergerewww.dorianlungu.ro