Intotdeauna e la fel, acelasi cliseu relational: te indragostesti de cine nu trebuie. Si realizezi asta mult prea tarziu. Nu te asteptai nici tu, nici el. Ceea ce a inceput ca o prietenie, s-a transformat in ceva mai mult. Tu vrei mai mult. Fiindca il cunosti deja, te cunoaste, e El cu tine, esti tu cu el, impartiti vise, amintiri, ganduri, dorinte...Si il vrei doar pe El. Il visezi in fiecare noapte, il vrei langa tine. Iti place cand te strange in brate si ai vrea ca timpul sa stea in loc...Si ai vrea sa-i spui ca il iubesti. E intotdeauna acolo, te vezi pe tine in ochii lui. Si stii ca nu te minte, esti printre putinele persoane cu care isi permite sa fie El, asa cum e cu adevarat. Cu bune si cu rele, defecte, calitati, idei preconcepute. Dar e de apreciat. Nu vrea sa te impresioneze. A facut-o deja, involuntar...Cand suna telefonul, speri sa fie El. Cand mergi pe strada, ai impresia ca il vezi doar pe El. Ar fi putut sa fie asa de frumos...dar poate il cunosti prea bine. Si-a deschis sufletul in fata ta, ii stii temerile si slabiciunile. Si il iubesti pentru asta. Nu a vrut sa se ascunda de tine. Nu apeleaza la tertipuri si jocuri doar ca sa mai fii inca o noapte cu El. Iar noptile cu El...ai vrea sa nu se mai sfarseasca...Amare e` breve, dimenticare e` lungo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu