Irreplaceable

L-am visat...dar as fi vrut sa nu ma mai trezesc. Era asa de frumos...ma tine strans la pieptul lui, ma saruta. Mi-e dor de el. Mi-e dor sa ma faca sa rad, sa ma faca sa gandesc, sa simt ca sunt doar eu in universul lui. Mi-e dor sa-i vad reactia cand ma vede intamplator, cum se pierde. Mi-e dor sa-l vad ca nu stie ce sa mai faca in prezenta mea, si atunci sa ma ia in brate. Mi-e dor sa ma cunoasca, sa ma accepte, sa ma ierte. Nu-mi pasa daca e bine sau rau. Il vreau...Si imi pare rau pentru lucrurile care nu s-au spus, imi pare rau ca nu l-am lasat sa ma vada plangand din cauza lui, fiindca nu vroiam sa-mi vada slabiciunile. Imi pare rau ca am plecat de langa el atunci cand nu trebuia. Si imi pare rau ca intre timp, a plecat El. Era cel care ma facea sa-mi doresc sa fiu mereu mai buna, mai frumoasa, si faceam asta doar pentru el, desi nu stia. Mi-e greu sa-mi vad viitorul fara el. Ma doare sa-l stiu aici, dar sa nu fie cu mine. Ma doare sa nu-l vad cu mine, ma doare sa-l vad fara mine. El m-a facut sa fiu cine sunt azi. Si cine sunt? Asta o stie doar El...Cine e El? Se regaseste, cu siguranta, in fiecare pereche de pantofi pe care o descriu...