Am cautat mereu perechea ideala. Cand o gaseam, credeam ca o sa raman mereu la ei. M-am inselat de fiecare data, si asta mult prea tarziu. Era oricum, de asteptat. Dupa nopti pierdute, dimineti tarzii, dureri de cap si prea multi plasturi, ii uitam intr-un colt. Aparea mereu o pereche noua, mai buna, mai frumoasa. Il credeam the right one. Desi, ajungea sa fie doar right now. Si recunosc, l-am tradat. L-am mintit, l-am inselat, l-am urat, si asta doar pentru ca l-am adorat. Am facut-o pentru ca si el a facut-o. Ma cauta mereu, cu speranta ca o sa ma intorc mereu la El. Si pe principiul, I saw them in the window and they called my name, l-am luat cu mine. Ma facea sa ma simt speciala, pentru ca toata lumea ne invidia. Eram cuplul ideal, impreuna eram perfecti. Desi nimeni nu stia ce se intampla, de fapt. Multi plasturi, poate prea multi. Dar l-am acceptat. Pentru ca si greselile sunt un mod de a actiona. Si oricum, El niciodata nu va reusi sa gaseasca ceea ce cauta atata timp cat nu va stii sa spuna ce gandeste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu