Nu se poate sa nu imi imaginez cum ar fi fost viata mea fara El. E firesc sa ne punem intrebari. Cum ar fi fost daca l-as fi cunoscut in alt context? Sau daca nu l-as fi cunoscut? Daca ma doreste asa de mult cum pretinde, de ce nu actioneaza in consecinta? E oare normal sa-l mai astept? Si pentru cat timp? Si chiar daca uneori il urasc si imi doresc sa nu fi intrat in viata mea, de ce conteaza atat de mult pentru mine? Nu vreau, dar trebuie sa recunosc ca m-a facut sa-mi doresc mai mult, mereu mai mult. De la El, de la mine, de la toti din jur. Ma provoaca sa ma provoc, sa ma epuizez in incercari, inutile sau nu. Ma face sa vreau sa fiu mai buna. Poate ii place sa ma vada perseverand...din umbra, e drept. Fiindca e imprevizibil. Nu stiu la ce sa ma astept din partea lui. Se joaca, si ii place. Il vad pentru putin timp, iar apoi dispare. Se ascunde in viata, in spatele sentimentelor. E prezentul meu absent...Traiesc cu amintirea trecutului, iar prezentul meu e viitorul alaturi de El. He means the world to me, but i guess he'll never know...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu