Mereu ma intreb unde am gresit...Stiu ca am incercat sa fac totul posibil, insa undeva, am pierdut jocul. Dar am continuat. Lumea s-a impartit subit, la doi. Nu mai suntem cum eram, cum vroiam sa fim. Nu mai avem planuri, atractie, zambetul omniprezent. Nimic nu mai e din ce era. Si m-am lasat in voia sortii, fiindca mi-e greu sa accept. Si l-am iubit atat de mult...M-a ucis dragostea, m-a ranit profund indiferenta, m-a facut sa sufar, dar cu toate astea l-am iubit. L-am iubit chiar si cand l-am urat...Am fost mereu langa El, indiferent de circumstante. Si nu am cerut nimic in schimb. Am ramas ultima lui grija, ultima preocupare, ultima opinie, am ramas ultima... Am fost ultima care a aflat ca de fapt, nu sunt ceea ce vrea. Mi-e dor sa zambesc, sa inteleg cum s-a intamplat, sa am putin mai mult decat amintirile. Si am nevoie de ceva in ce sa cred, fiindca "noi" nu mai exista de mult.Au trecut atatea nopti in care credeam ca nu ma mai iubeste, simteam ca se prabuseste lumea in jurul meu. Si sunt pierduta fara el, desi sunt constienta ca nu mai este cale de intoarcere, desi simt ca incet, odata cu lipsa lui, ma prabusesc. Mi-e dor sa vad altceva in oglinda decat un chip lipsit de zambet, de farmec si frumusete, framantata de atatea ganduri si lacrimi in ochi. L-am pierdut, m-a pierdut, ne-am pierdut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu