Mysterium fascinans

Este misterul meu...este dorinta mea, este raul meu necesar. Ii place sa se joace. Cand cred ca am ajuns sa il cunosc cu adevarat, dispare iar. Si apare mereu plin de dorinta de mine, de dor si pasiune. Nu ii mai caut scuze sau explicatii, ma bucur doar de prezenta lui. Fiindca stiu ca ar putea fi ultima. Si totusi, nu e...Am incercat sa-i pastrez sufletul, secretele, dorintele, ca pe un album de fotografii. Insa este mult mai mult. Nu este un obiect, este un proces...Si in raport cu el, eu sunt, in final, cautarea mea de sine. Exist pentru ca ma caut pe mine insami, prin El. Dar nu ma caut ca sa ma gasesc: faptul ca ma caut pe mine insami este semnul ca m-am gasit deja...Dar sunt cu adevarat fericita doar cand este si El acolo. Cand vreau sa opresc timpul si sa pastrez acel moment pentru eternitate. Intr-un fel, viata mea a avut sens cand, in sirul nesfarsit de momente banale, cenusii, triste, rusinoase, ticaloase, mizerabile, din care orice viata este compusa, s-a aprins, totusi, de cateva ori, scanteia cutremuratoare a fericirii. Si da, il iert...Ii iert egoismul, trecutul, intamplarile, nebuniile, plecarile. Fiindca stiu ca ii ador intoarcerea...

Despre femeie...

Sfaturi pentru iubirea eterna? Nu exista asa ceva. Esential pentru dragostea adevarata ar fi sa nu moara niciodata si sa ia nastere subit. Clipele de fericire trec repede, fara intoarcere posibila...Ce simte o femeie? E simplu:









When a woman is quiet,
Millions of things are running in her mind.
When a woman is not arguing,
She is thinking deeply.
When a woman looks at you with eyes full of questions,
She is wondering how long you will be around.
When a woman answers "i'm fine" after a few seconds,
She is not at all fine.
When a woman stares at you,
She is wondering why you are lying.
When a woman lays on your chest,
she is wishing for you to be hers forever.
When a woman wants to see you everyday,
She wants to be loved.
When a woman says I Love You..
She means it.
When a woman says I Miss You...
No One in this world can miss you more than that!

Si cum iubeste o femeie? Cu siguranta, cu toata fiinta ei! Fara intrebari, raspunsuri, explicatii. Pur si simplu, iubeste...

Despre dor

Sau mai bine spus, despre dorul de El...Si ce e dorul, pana la urma? Este nevoia disperata de imbratisarea lui la 5 minute dupa ce a plecat. Sau cand il astepti, desi esti constienta ca nu mai vine, dar nu ai cu ce sa-l inlocuiesti. Sau cand nu mai stii ce simti; recunoaste-ti ca ti-e dor si aminteste-ti de El. Si totusi, nu e o boala, un simptom sau remediu. Nu ai nevoie de vindecare, ci de ceva mult mai simplu: de revedere, de regasire, de acceptare. Cel mai simplu e sa-ti asculti inima si cuvintele pe care ti le spune cu ajutorul batailor. Mi-e pur si simplu dor! Nu mai suport nimic in jurul meu. Dar cel mai dureros e seara, in pat. L-as fi vrut langa mine. Nu pot sa vad nici un film, plang la primul zambet, la prima raza de soare. Nu mai ascult muzica. Inainte eram nedezlipita de i-pod. Nu-l mai suport. Sunt melodii pe care le ascultam impreuna, pe care radeam, pe care ne iubeam. In schimb, ma plimb. Refuz sa ma inchid intre patru pereti, fortata sa imi amintesc de el. Vreau sa uit, sa ma plimb, sa ma doara picioarele, sa mi se rupa tocul. Vreau sa simt ceva, orice altceva, in afara de dor... Si ma simt dezamagita. De mine, in primul rand. Fiindca nu am fost capabila sa gandesc rational in raport cu el. Nu sunt cerebrala, nu-mi cere sa fiu logica sau ma explic cand iubesc. Mi-e mai mult decat imposibil. Dar ma simteam deosebita in bratele lui. Fiindca stiam ca ma iubeste pentru feminitatea mea, nu pentru ca sunt femeie. Pentru ca nu stiu cu ce sa ma imbrac cand imi cere sa ne vedem la cafea. Fiindca ajung tot timpul mai tarziu si ma scuz mereu. Fiindca ma bucur la cel mai neinsemnat gest venit de la El, dar care are o insemnatate atat de mare...Si il ador cand e nervos, cand ma cearta si apoi ma strange in brate, fiindca ii stralucesc ochii cand ma priveste, fiindca se pierde cand ne intalnim intamplator. Si mai ales, fiindca crede in mine. Nu suntem perfecti. Daca ar fi fost, nu l-as mai putea iubi atat. Si chiar daca nu imi cere nimic, sunt capabila sa-i ofer totul...