Male da morire

E mult prea greu...Nimic din ceea ce obisnuiam sa fiu nu mai e. M-am pierdut pe drum. Dar nu vreau sa ma mai intorc inca o data inapoi. Pentru ce? Promisiuni, iluzii, sperante...O stim amandoi, dar ne e frica sa o rostim. Cu cat lucrurile raman la fel, cu atat mai mult se schimba. Si da, doare. Insa mai dureros e faptul ca nu merit. Am visat cu ochii deschisi. Am asteptat ceea ce constiinta imi spunea ca nu o sa primesc, dar sufletul isi dorea. Si recunosc, nu sunt perfecta. Cu atat mai putin cand iubesc. Insa imi place sa cred ca rostul iubirii e acela ca esti iubit nu in ciuda imperfectiunilor tale, ci tocmai datorita lor. Intr-un final, ajung mereu sa ma intreb de ce intotdeauna, cele mai frumoase lucruri din viata noastra, sunt greseli?! Si cu toate astea, cele mai frumoase lucruri nu te costa nimic...Mi-e teama de singuratate, si am recunoscut mereu asta. Nu am cerut niciodata ceea ce stiu ca nu mi se poate oferi. Insa o imbratisare nu costa nimic si face atat de multe...Bine sau rau, de neinteles si prea complicat, dar simplu de exprimat: fa male da morire senza te...